Ultima zi de reculegere în seminar din anul 2018 a fost ţinută de Părintele Marius Cerghizan, Vicar cu Preoţii. Părintele ne-a prezentat un parcurs de descoperire interioară a vocaţiei şi misiunii personale în istoria biblică a profetului Moise. Prezentăm mai jos o parte din ideile notate cu mult interes şi mulţumim părintelui pentru ziua petrecută cu noi!
Viața lui Moise cuprinde 40 de ani de viață la școala lui Faraon, 40 de viață în pământul Median și alți 40 de ani în deșert. Patruzeci – patru care este numărul definită de cele patru puncte cardinale, care înmulțit cu 10, număr estimativ al perfecțiunii divine – este o cifră plină de simbolism: trei etape de 40 de ani care vor să sublinieze faptul că fiecare dintre ele are o semnificație proprie și o valoare universală. În aceste etape ale vieții lui Moise, cel de lângă el a fost ignorat, pentru că a fost pur și simplu egocentric; în a doua parte trăiește o intensă maturizare și o singurătate interioară care îl conduce în mod progresiv să iasă din sine însuși și să se deschidă spre Domnul și spre ceilalți; în timp ce în ultima parte îl recunoaște pe Domnul care este lângă el, și această întâlnire îl ajută să-l descopere pe celălalt, de care el se face responsabil cu o totală dăruire de sine.
(…)
Primii 40 de ani au fost denumiți ai inconștienței lui Moise, cel «scos din apă» de către fica lui Faraon și instruit într-o manieră rafinată la curtea Faraonului (cf. Es 2 și Fapte 7). Este vârsta viselor și a marilor speranțe; este vârsta cunoștințelor filtrate despre viață și oameni punând propriul eu în centru, ignorând pur și simplu existența și nevoile celorlalți
În [a doua] etapă a vieții, Moise caută mai mult propria lui mândrie și nu eliberarea propriului său popor pe care nici nu-l cunoaște îndeajuns. Însăși frații lui îl resping, moment în care Moise, care credea că va reuși să schimbre realitatea propriului popor realizează cât de dură și dificilă e adevărata realitate. Experimentează marea durere a înfrângerii, tânărul visător începe să-și dea seama de greutatea realității și să descopere că există o lume diversă de lumea în care el trăiește. A doua parte a vieții lui Moise este marcată de începutul dezamăgirii, a înfrângerii, în care iluzia lasă locul deziluziei.
A ieși din tine însuți este întotdeauna dureros, trebuie plătit un preț. Este timpul resemnării, în care Moise se pare că fuge de ocaziile de a merge în întâmpinarea celorlalți devenind incapabil să mai lupte. Moise se predă în fața realității, se preface că totul merge bine. Acești 40 de ani trăiți în ținutul Madian sunt ani de maturizare, de singurătate și de trăire cu Dumnezeu în deșert. În aceste momente de deziluzie se pregătesc anii maturității în credință.
(…)
A treia etapă este cea a descoperirii celuilalt, etapă care începe cu o cotitură radicală marcată de o erupere a lui Dumnezeu în viața lui Moise: «și după ce s-au împlinit patruzeci de ani, Îngerul Domnului i s-a arătat în pustiul Muntelui Sinai, în flacăra unui rug» (Fapte 7,30). Aparent invadant, însă în realitate este rezultatul unei lente și profunde maturizări, a unei inimi nobile care nu a încetat să fie deschisă misterului. Moise descoperă că Dumnezeu este interesat de el.
Moise se simte iubit de Dumnezeu, experiență pe care nu dorește să o țină numai pentru el însuși, ci dimpotrivă se abandonează în brațele lui Dumnezeu: «nu te apropia, desculță-te . . .» (Ieșire 3,4-6). Când Dumnezeu îl cheamă și îi încredințează o misiune îl invită să se deschidă imposibilei sale posibilități și să nu rămână încrâncenat în fața posibilităților calculate din punct de vedere uman. Nu mai este Moise protagonistul acțiunilor, ci Domnul care cheamă și trimite: «Mergi» la faraon. Pentru Moise este un nou început în care Dumnezeu face posibil imposibilul.
Moise se lasă răscolit de către Dumnezeu: din actor principal se lasă transformat în servul celui preaînalt. Dumnezeu este cel care tulbură totul, care cere totul și căruia trebuie să-i fie dat totul.
În felul acesta Moise interpelează viața noastră de oameni scoși din apa Botezului și răscumpărați de Învierea lui Hristos. Unde ne aflăm în drumul nostru de credință? Care este etapa în care ne găsim? Am reușit cu adevărat să depășim timpul viselor irealizabile, al centralității propriei noastre persoane și a indiferenței față de aproapele nostru? Am reușit să ne lăsăm descoperiți de către Domnul care ne cheamă să ieșim din noi înșine? Am traversat cu Hristos, noul Moise, marea noastră Roșie punându-ne viața în joc pentru iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui?
(materialul mai larg al prezentării Părintelui Cerghizan poartă titlul „Moise, Moise – model de viață și credință pentru noi”)
